Interviu cu Alexandra Cernestean – psiholog clinician CBT

Mă bucur că ai acceptat să răspunzi invitației mele. Poți să ne spui câteva cuvinte despre tine, Omul?

Cu mare drag și eu îți mulțumesc că te-ai gândit la mine.
Despre mine aș spune că sunt o mare iubitoare a vieții, a oamenilor, a naturii, a soarelui, a tot ceea ce ne înconjoară. Îmi este ușor să găsesc bucuria, mulțumirea și recunoștința în lucruri simple: o zi petrecută cu cei dragi, o cafea cu mama sau cu sora mea, o seară de gătit cu prietenii, o carte bună cu un ceai de mușețel alături sau o zi la munte împreună cu iubitul meu.
Lumea mea se învârte în jurul oamenilor, încerc mereu să fiu de folos, să susțn, să încurajez. Mă consider o norocoasă însă muncesc mult pentru ceea ce îmi doresc, sunt perseverentă și autentică. Bineînțeles, am provocările mele interioare pe care le avem cu toții însă zi de zi lucrez cu mine în această direcție.

În ce moment al vieții ai decis să te îndrepți către psihologie și care a fost factorul determinant?

Imediat după ce am terminat liceul m-am înscris la facultatea de psihologie. Am fost puțin nehotărâtă pentru că știam că vreau sa lucrez cu oamenii, să fac o diferență și trebuia să aleg între facultatea de drept și cea de psihologie. Din fericire pot să spun că am avut un mentor, o persoană mai experiementată decât mine care îmi povestea din culise, îmi arăta cărți, materiale, iar eu eram fascinată. Mi le împrumuta și cu cât citeam mai mult cu atât voiam să știu și mai multe așa că în scurt timp am știut că asta vreau să fac și se pare că nu m-am înșelat.

Dacă ai putea să o iei de la început, ai schimba ceva în parcursul tău profesional? Dacă da, ce anume?

Nu sunt perfectă și de aceea îți mărturisesc regretul meu profesional: după masterat nu m-am înscris și la doctorat. M-am mutat din Cluj- unde făceam masteratul și din păcate, la momentul acela nu am găsit în București un doctorat care să mă convingă. Dar niciodată nu e prea târziu! În rest sunt fericită că am ajuns să lucrez în mediul spitalicesc și că am putut să ofer și să primesc atât de multe zâmbete!

Ai putea să enumeri câteva provocări cu care te-ai confruntat de-a lungul timpului?

Au fost multe și recunosc că m-au copleșit uneori. Noi, psihologii, suntem tot oameni, nu suntem de fier și nici nu avem baghete magice. Deși știm foarte bine “teoria”, știm să o aplicam, știm ce butoane să apăsăm, uneori sunt unele lucruri care ne pun și pe noi în dificultate.

Ce calități pe care le ai tu ca om crezi că au o contribuție la succesul sedințelor cu pacienții?

Îmi este foarte ușor sa comunic cu oamenii în general, să leg relații și să îi ascult activ. Sunt o persoană empatică și asta cred că reușesc să o transmit cel mai bine prin atitudinea și comportamentul meu. Sunt o persoană deschisă, caldă, iar pacienții/clienții simt toate aceste lucruri- relația terapeutică jucând un rol foarte important în procesul de vindecare.

Cum reusești să nu te implici emoțional și să te detașezi de situațiile cu care se confruntă pacienții?

Sincer, nu reusesc de fiecare dată pentru că sunt “construită” să mă implic în poveștile oamenilor, dar într-adevăr, cu timpul și experienta am învățat că odată încheiată sesiunea trebuie să se încheie și implicarea mea afectivă.

Care sunt direcțiile tale de viitor în ceea ce privește această activitate?

Sunt aproape 10 ani de experiență în spate și deși am avut nevoie de o mică pauză îmi este mai clar ca niciodată că voi continua în acest domeniu pentru că aici ma simt acasă. Pe lângă cabinetul individual voi continua să fiu prezentă aici în online, să pun o cărămidă la educația emoțională, să stau de vorbă și să îi susțin pe cei care îmi scriu că se află în dificultate- bineînțeles în limita timpului. De asemenea, am lansat o campanie #sieuamfostlapsiholog iar în paralel, lucrez la un program de educație emoționala și restructurare cognitivă.

Presupunând că ne citesc și tineri care doresc să urmeze această carieră, ce sfaturi ai pentru ei?

Îi încurajez în această direcție, îi incurajez ca pe lângă facultatea de psihologie în sine să citească foarte mult pe cont propriu despre ramura de interes. Asta m-a ajutat și pe mine când am hotărât că vreau să profesez în domeniul psihologiei clinice.

Când ar trebui să apeleze o persoană la un psiholog sau la un psihoterapeut? Iar pentru a fi mai clar pentru toată lumea, ne poți explica care este diferența dintre un psiholog și un psihoterapeut?

Ar trebui să apeleze imediat ce simt că nu se mai pot ajuta singuri, că nu au suficiente resurse de a face față problemelor întâmpinate. Încurajez din tot sufletul mersul la psiholog, de aceea am și pornit această campanie de normalizare a mersului la psiholog.
Psihologul este absolvent al facultății de psihologie care urmează un program de formare în cele 4 domenii recunoscute de Colegiul Psihologilor din România (psihologie clinica și psihoterapie, psihologia muncii, psihologie educațională și psihologia apărării).
Psihoterapeutul este tot un absolvent al facultății de psihologie care urmează o formare într-o anumită formă de psihoterapie (psihoterapie cognitiv comportamentală, psihologie integrativă, psihanaliză, psihoterapie pozitivă etc.). Practic cele două se întrepatrund. Eu, personal, sunt psiholog clinician autonom și am o formare în psihoterapie cognitiv comportamentală.

Conform experienței tale, care crezi că este nivelul educației emoționale în România? Ce crezi că lipsește în acest sens?

Am pornit pe acest drum în online cu ideea de a crește educația emoțională a tinerilor în primul rând deoarece lucrând foarte mult cu copiii și adolescenții, atât în școli, cât și mediul spitalicesc, am observat că le lipsește foarte mult această componentă. Da, avem resurse educaționale, programe, cursuri, tehnologie, dar ce facem cu emoțiile noastre, cu ceea ce simțim zilnic? Pe acestea unde și cum le învățăm? Și nu mă refer aici numai la tineri, ci și la persoane adulte. Nu numai că nu știu cum să managerieze emoțiile cu care se confruntă, dar nici măcar nu își dau seama ce sunt și de unde vin. Cred că pentru a avea niște generații sănătoase este absolut imperios să susținem și să sprijinim această direcție.

Din punctul tău de vedere, care sunt problemele majore cu care se confruntă o persoană din România?

Depinde de mediul din care provine. Mama mea îmi spunea mereu: toți avem probleme numai că nu sunt la fel. Și asta cred că se întâmplă și în cazul nostru. Sunt multe lipsuri de care ne-am lovit cu toții cel putin o dată.

Poți menționa câteva surse pe care le poate utiliza o persoană pentru o informare corectă?

În primul rând cred că familia ar trebui să fie prima “sursă”, apoi bineînțeles de la specialiștii din domeniul de interes.

O mare parte din adolescenți/tineri petrec foarte mult timp pe rețelele de socializare. Consideri că pot fi afectați în mod negativ de anumite repere pe care și le iau de acolo?

Rețelele de socializare au devenit parte din viața noastră și este clar că nu mai putem să le excludem. Văd foarte mulți părinți care încearcă să le interzică copiilor însă nu fac altceva decât să le stârnească curiozitatea și mai mult- ca orice lucru interzis. În schimb, poți să îl ajuți să selecteze persoanele pe care le urmărește și eventual să faci împreună cu adolescentul o dezbatere pe această temă. Fiecare tânăr ar trebui să se întrebe: cu ce mă ajută în dezvoltarea mea, ce pot să învăț de aici, cum poate să mă afecteze? Desigur, social media are și aspecte pozitive doar trebuie să găsim un echilibru.

Este necesar un conținut educativ în proporții mai mari pe aceste rețele de socializare?

Petrecem foarte mult timp online și în afara faptului că putem să găsim lucruri distractive sau relaxante ajută foarte mult dacă rămânem și cu ceva educativ din acest timp investit.

Există diferențe majore între pacienții adolescenți și pacienții adulți? Dacă da, există psihologi/psihoterapeuți specializați pe grupa respectivă de vârstă?

Exista provocări diferite la vârste diferite. Asta nu înseamna că adulții au dificultăți mai mari decât adolescenții…sunt doar diferite. Există într-adevăr și psihologi care sunt specializați pe dezvoltarea copilului și a adolescentului și atunci au niste metode și tehnici mai țintite.

Ce sfat ai oferi cititorilor noștri în ceea ce privește igiena emoțională?

Să o facă! Să aibă mare grijă de gândurile și emoțiile lor, să invețe să le recunoască și cum să le managerieze. Să conștientizeze importanța lor și să le acorde o grijă deosebită.

Dorești să mai adaugi ceva ce nu am abordat în întrebările de mai sus?

De multe ori, chiar și eu în trecut aveam așteptarea ca autoritățile/ statul/ ministerele să vină cu soluții pentru a deschide cumva calea în diferite direcții. Acum știu câ responsabilitatea o avem fiecare dintre noi pentru câ până la urmă o societatea este construită din fiecare individ în parte și fiecare dintre noi putem să facem o schimbare pozitivă în domeniul nostru.

În incheiere, ne poți comunica modalitățile prin care te pot contacta cei interesați?

Mă pot gasi pe pagina mea de Instagram si de Facebook: psiholog_alexandra_cernestean
Acolo găsesc diferite pastile psihologice, iar în privat pot să le dau mai multe detalii legate de sesiunile individuale.

Mulțumesc încă o dată pentru deschidere și disponibilitate!

Cu mare drag și te felicit încă o dată pentru initiațivă! Mult succes!

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *