Interviu cu Amalia Siminiceanu – Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental și Psiholog Clinician

Mă bucur că ai acceptat să răspunzi invitației mele. Poți să ne spui câteva cuvinte despre tine, Omul?

Mulțumesc! Și pe mine mă bucură această inițiativă și mă bucur de această oportunitate.

Omul? Dincolo de profesie, în viața de zi cu zi, mă confrunt cu aceleași dificultăți cu care fiecare dintre noi se confruntă. De aceea, îmi dau voie să greșesc și să învăț. Pornind de la ce a spus Yalom în una dintre cărțile sale ,, Devino ceea ce eşti (…)Asta înseamnă nu numai să te perfecționezi, ci și să nu cazi pradă planurilor făcute de alții pentru tine.”, cred foarte mult în schimbările mici pe care le facem,le alegem în mod conștient,consecvent pentru a ajunge acolo unde ne-am propus.

În ce moment al vieții ai decis să te îndrepți către psihologie și care a fost factorul determinant?

Dintotdeauna am fost extrem pasionată de mintea umană și am încercat să înțeleg motivațiile din spatele comportamentului celorlalți. Nu cred că a fost un singur moment determinant în cazul meu, ci mai multe momente care au dus în final la această alegere, acel efect al ,, bulgărelui de zăpadă”. În clasa a XI-a am hotărât că voi da și bacalureatul la psihologie, iar de acolo am continuat pe acest drum.

Dacă ai putea să o iei de la început, ai schimba ceva în parcursul tău profesional? Dacă da, ce anume?

Dacă vorbim de parcursul profesional, nu, nu aș schimba nimic Mi-aș da voie doar să mă bucur mai mult de proces. Uitându-mă în urmă, au fost momente în care am pierdut asta din vedere.

Ai putea să enumeri câteva provocări cu care te-ai confruntat de-a lungul timpului?

O carieră în acest domeniu poate fi interesantă și provocatoare. O provocare a fost să găsesc un echilibru între practica privată, viața personală și celalte interese ale mele. Tocmai pentru că nicio zi nu arată la fel în ceea ce privește domeniul profesional, am învățat să fiu mai atentă la nevoile mele și să îmi ofer pauze. Totodată, percepția și expctanțele legate de rezultatele imediate privind terapia. Aceasta trebuie văzută ca un proces și necesită răbdare și asumare.

Ce calități pe care le ai tu ca om crezi că au o contribuție la succesul sedințelor cu pacienții?

Perseverența, atenția la detalii, ascultarea activă, cât și faptul că mă informez, atât înainte de ședințe, cât și după cresc eficiența ședințelor.

Cum reusești să nu te implici emoțional și să te detașezi de situațiile cu care se confruntă pacienții?

În cadrul ședințelor este foarte important să fiu pe modul ,,aici și acum”, prezentă, pentru că uneori nevoile persoanei din față nu corespund cu demersul prestabilit pentru acea zi. Este o diferență între a participa emoțional, a fi empatic și a te implica emoțional prea mult, caz în care defavoarea este adusă atât persoanei cu care lucrezi, cât și ție. Ca să procesez emoțional o ședință mereu  mă întreb ,, Cum m-am simțit înainte de ședință? Cum m-am simțit după? Am făcut tot ce se putea în beneficiul persoanei cu care lucrez, la momentul respectiv? Dacă nu, ce aș îmbunătăți?”

Care sunt direcțiile tale de viitor în ceea ce privește această activitate?

În momentul de față ma concentrez pe etapa în care sunt. Desigur, am direcții de viitor, atât pe plan practic, cât și teoretic, dar încerc să nu pun presiune . Activitatea privată în cadrul cabinetului individual, cât și promovarea sănătății mintale sunt două puncte focale în prezent, pe care aleg să mă concentrez și să le îmbunătățesc constant.

Presupunând că ne citesc și tineri care doresc să urmeze această carieră, ce sfaturi ai pentru ei?

Să își asume, să fie responsabili și determinați,pentru că este o profesie care necesită un proces continuu de dezvoltare personală. Dincolo de băncile facultății lucrezi cu mintea și cu sufletul omului. Este foarte important ca tu să îți dorești să urmezi acest drum, nimeni altcineva. De aceea, informarea referitoare la pașii ce trebuie urmați, autoreflecția trebuie sa fie dublate de valorile tale ca persoană și de nevoile tale.

Când ar trebui să apeleze o persoană la un psiholog sau la un psihoterapeut? Iar pentru a fi mai clar pentru toată lumea, ne poți explica care este diferența dintre un psiholog și un psihoterapeut?

Poți beneficia de pe urma terapiei, indiferent de etapa de viață în care te afli. Psihoterapia este intervenția în sănătate și boală. Astfel, pe lâng faptul că poți apela la terapie atunci când te confrunți cu anxietate, depresie, tulburări alimentare și nu numai, poți apela și când te confrunți cu pierderi. Totodată, prevenția, autocunoașterea și dezvoltarea personală sunt aspecte ce pot fi acoperite în cadrul ședințelor.

Psiholog ești atunci când ai absolvit facultatea de Psihologie, nivel licență, moment în care poți alege una sau mai multe specializări, de obicei în cadrul programelor masterale oferite de centrul ales: psihologie clinică, consiliere psihologică, și psihoterapie, judiciară, educațională, muncii  etc. Ulterior, dreptul de liberă practică se obține prin acreditarea de către Colegiul Psihologilor din România în unul dintre domeniile recunoscute de către instituție.

Psihoterapeutul poate fi atât psihologul, cât și psihiatrul care a făcut ulterior o formare/ un master în psihoterapie, a obținut atestatul de liberă practică și s-a specializat într-o anumită formă de terapie, proces care durează, pentru că sunt anumite trepte profesionale de urmat.

Psihologul Clinician urmează un demers asemănător, dar are o formare în Psihologie Clinică, iar în practică se axează mai mult pe evaluare și psihodiagnostic, cât și intervenții de scurtă durată. Adesea, lucrează în spitale sau clinici.

Conform experienței tale, care crezi că este nivelul educației emoționale în România? Ce crezi că lipsește în acest sens?

 Încet, încet lucrurile încep să se schimbe în bine, ceea ce mă bucură. Însă, chiar dacă lucrurile stau diferit față de acum 10-15 ani în urmă încă este nevoie de conștientizare și îmbunătățirea procesului.

În primul rând de educare și informare, (ideal) cât mai timpurie. Este important să facem distincția între știință, pseudoștiință și non-știință.

Din punctul tău de vedere, care sunt problemele majore cu care se confruntă o persoană din România?

Nu vreau să generalizez. Deși de multe ori problemele sunt aceleași, pot arăta diferit de la o persoană la alta. În ceea ce privește sănătatea psihică și emoțională, problemele de anxietate, depresia și stresul sunt foarte frecvente. În ultimii ani acestea au cunoscut o creștere semnificativă.

Poți menționa câteva surse pe care le poate utiliza o persoană pentru o informare corectă?

Depinde de domeniul de referință. Câteva surse care pot aduce un plus de valoare sunt Yalom, Gottman, Podcastul  Mind Architect, Esther Perel etc.

O mare parte din adolescenți/tineri petrec foarte mult timp pe rețelele de socializare. Consideri că pot fi afectați în mod negativ de anumite repere pe care și le iau de acolo?

            În mediul virtual este mult mai ușor să accesezi și să primești conținuturi și nu numai.

            Like-ul, comunicarea sunt doar la un click distanță. Deci regulile realității virtuale, care se interiorizează nu se aplică și realității de zi cu zi și de aici pot să apară unele dificultăți. Totodată și relațiile interpersonale pot avea de suferit, din punct de vedere calitativ, Acestea sunt doar câteva aspecte. Digitalizarea are și aspect pozitive. Dar totul trebuie integrat cu atenție.

Este necesar un conținut educativ în proporții mai mari pe aceste rețele de socializare?

Am observat în ultimul timp un trend pozitiv în ceea ce privește conținutul educativ pe rețelele de socializare. Eu aș spune să devenim mai degrabă consumatori mindful și să învățăm să triem informația care ne este benefică de cea care nu ne este.

Există diferențe majore între pacienții adolescenți și pacienții adulți? Dacă da, există psihologi/psihoterapeuți specializați pe grupa respectivă de vârstă?

Sunt etape diferite de dezvoltare, iar acest lucru poate să difere și sub aspectul lucrurilor cu care se confruntă. Totodată, capacitățile de auto-reglare tind să difere în aceste etape. deoarece acestea se dezvoltă complet în jurul vârstei de 25 de ani. Sunt specialiști care se nișează pe o anumită categorie de vârstă sau anumite probleme, dar dacă ai formarea și cunoștințele necesare pot fi abordate ambele categorii de vârstă.

Ce sfat ai oferi cititorilor noștri în ceea ce privește igiena emoțională?

Să acorde la fel de multă atenție și sănătății lor emoționale și psihice, cât acordă și celei fizice. Ele nu se exclud.

Lumea nu trebuie să vadă emoțiile ca un lucru negativ, ele nu sunt bune sau rele, ci un semnal de alarmă. De aceea, este bine să stai cu emoțiile tale și să identifici mesajul, gândul care a stat la bază. Creează spațiu pentru emoțiile tale, pentru a alege să răspunzi, nu să reacționezi. Reglarea emoțională este posibilă și totul începe cu conștientizarea emoțiilor.

Dorești să mai adaugi ceva ce nu am abordat în întrebările de mai sus?

Da, că indiferent cu ce ne confruntăm, nu există soluții universal valabile. De aceea, să nu ne autodiagnosticăm, ci să apelăm la ajutor specializat. Există răbdare, consecvență, asumare și soluții pentru tine.

În incheiere, ne poți comunica modalitățile prin care te pot contacta cei interesați?

Mă puteți găsi atât pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/AmaliaSiminiceanu, cât și pe Instagram @psiholog.amalia.siminiceanu. Fie că ești interesat de sănătatea mintală sau dorești o programare, te aștept pe pagina!

Mulțumesc încă o dată pentru deschidere și disponibilitate!

Mulțumesc și eu pentru oportunitate !

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *