Mă bucur că ai acceptat să răspunzi invitației mele. Poți să ne spui câteva cuvinte despre tine, Omul?
Sunt Alexandra, un om pasionat de psihologie de peste 10 ani. Sunt un om al culorilor și al crezului conform căruia fiecare dintre noi are un potențial extraordinar de resurse, pe care, odată accesat, îl putem utiliza pentru a construi armonia atât de necesară între minte, corp și suflet.
În ce moment al vieții ai decis să te îndrepți către psihologie și care a fost factorul determinant?
De mică am observat că mama mea are o tipologie aparte de a vorbi cu oamenii, de a-i asculta, de a-i însoti informal în a-și aseza gândurile. Am fost mult atrasă de imaginea ei în bucătărie alături de prieteni dragi discutând de trecut, prezent și viitor.
Mai târziu, pe la 16 ani am înțeles în liceu ce înseamnă psihologia, iar doi ani mai târziu, fiind în București și mergând spre examenul facultății de Comunicare pentru care mă pregătisem intens, am făcut cale întoarsă imediat ce am văzut anunțul despre ultima zi de înscriere la Facultatea de Psihologie într-un ziar. Atunci a început aventura.. ulterior urmând masterul în Criminalitate și Devianță Socială, multiple cursuri, 2 formări de lungă durată – una în Hipnoterapie și Psihoterapie Cognitiv – Comportamentală și una în Psihoterapie Integrativă, și supervizare dublă, un program de practică și rezidențiat.
Dacă ai putea să o iei de la început, ai schimba ceva în parcursul tău profesional? Dacă da, ce anume?
Nu cred că aș schimba ceva din parcursul meu profesional. Sunt un om împlinit și împăcat cu sine, care a construit o carieră în psihoterapie și una în management – ambele cu peste 10 ani vechime. Mă bucur că încă din adolescență am simțit chemarea spre profesii care țin de lucrul cu oamenii: de a contribui la dezvoltarea celor din jurul meu și de a-i însoți în a-și descoperi cele mai puternice abilități și strategii de coping.
Ai putea să enumeri câteva provocări cu care te-ai confruntat de-a lungul timpului?
În studiul psihologiei, al psihoterapiei, provocările sunt multiple. Poate prima și cea mai importantă este cea de a regăsi drumul către sine, spre echilibru și armonia trup, suflet și minte atât de necesare în cabinet înainte de a lucra cu oamenii care apelează la un astfel de serviciu.
O altă provocare, cu un impact puternic în dezvoltarea mea ca profesionist a fost acceptarea și asumarea limitelor pe care un proces psihoteraputic le poate cunoaște – imposibilitatea de a “trăi” sau alege în locul clientului tău (deși ești conștient de latura disfunctională accesată în anumite momente) , mirajul rolului de salvator ce nu poate conduce decât la o invalidare a persoanei din fața ta, compartimentalizarea responsabilității client – terapeut samd.
Ce calități pe care le ai tu ca om crezi că au o contribuție la succesul sedințelor cu pacienții?
Aș prefera să abordez această întrebare prin prisma feedback-ului primit de la majoritatea persoanelor pe care le-am însoțit în ultimii ani. De cele mai multe ori îmi sunt apreciate abordarea asertivă, abilitatea de a sprijini procesul de identificare a cât mai multor alternative funcționale și creativitatea – ca psihoterapeut cu multiple specializări, abordarea mea este una globală, multimodală și integrativă și nu ezit să gestionez fiecare client într-o manieră unică, apelând la instrumente diverse spre a adresa cea mai bună versiune a persoanei din fața mea.
Cum reusești să nu te implici emoțional și să te detașezi de situațiile cu care se confruntă pacienții?
Este una dintre cele mai frumoase și puternice întrebări pe care un terapeut le primește. Obiectivul unui “însoțitor” nu este acela de a detașa sau distanța emoțional, ci din contră, este de a se activa empatic funcțional. Mai mult decât atât, asemeni persoanelor care au grijă de sine, și un terapeut are mereu alături un supervizor grijuliu și, de ce nu, un terapeut iscusit. Personal, lucrez mult cu o tehnică pe care o numim jurnalul psihoterapeutului, fiind 100% convinsă de puterea terapeutică a scrisului de mână, asigurându-mă și că apelez la sprijinul celor din jur ori de cât ori simt nevoia. Procesul de dezvoltarea și calibrare al unui psihoterapeut este unul susținut și continuu.
Care sunt direcțiile tale de viitor în ceea ce privește această activitate?
Abordarea mea este ună centrată pe învățare și dezvoltare continuă – domeniul psihologiei este unul vast și impresionant și, cel mai probabil, în următorii 3 ani voi ținti spre noi specializări. În acest moment, focusul meu este îndreptat spre zona de clinică și traumatologie.
Presupunând că ne citesc și tineri care doresc să urmeze această carieră, ce sfaturi ai pentru ei?
Eu recomand oricui acest parcurs, menționând în special că este o carieră de suflet și ar fi bine să fie construită pe o motivație intrinsecă. De asemenea, simt să punctez, datorită multitudinii de informații și opțiuni, că o carieră în acest domeniu este posibilă doar cu multă asumare și ani de studiu susținut.
Când ar trebui să apeleze o persoană la un psiholog sau la un psihoterapeut? Iar pentru a fi mai clar pentru toată lumea, ne poți explica care este diferența dintre un psiholog și un psihoterapeut?
În primul rând, oricine poate apela la un psiholog sau la un psihoterapeut atât timp cât procesul este unul voluntar, inițiat de persoana care apelează la astfel de servicii. Se poate apela la un astfel de specialist în momentul în care se dorește o optimizare a modului de existență curent, o dezvoltare a abilităților pe care o persoană le are, sau în orice moment în care simțim un disconfort sau dificultate în a gestiona o situație cu care ne confruntăm. Alteriori, putem apela la un specialist, într-un moment critic din viață sau, pur și simplu, când simțim să vorbim cu cineva care să ne fie alături și care să ne asculte și înțeleagă.
În ceea ce privește diferența psiholog/psihoterapeut, voi adauga pentru și mai multă claritate pe subiect, profesia de psihiatru.
Astfel, psihiatrul este absolvent al Facultății de Medicină și al unui rezidențiat de psihiatrie, ocupându-se cu diagnosticul și tratamentul tulburărilor psihice și însoțirea medicamentoasă, în caz de necesitate, a acestora.
Psihologul este specialistul care a absolvit o facultate acreditată de psihologie și care este preocupat de studiul general al minții umane. Acesta poate cunoaște diverse specializări (social, transporturi, judiciar, clinic etc).
Un psihoterapeut, este o persoană care este acreditat ca psiholog sau medic (având uneori chiar altă pregatire, de asistent social, de exemplu), care adițional a făcut o formare de lungă durată – adică a urmat pentru 2+ ani una (sau mai multe) școli de psihoterapie acreditate de Colegiul Psihologilor din România și practică o psihoterapie supervizată.
Conform experienței tale, care crezi că este nivelul educației emoționale în România? Ce crezi că lipsește în acest sens?
Nu aș vrea să emit ipoteze legate de nivelul actual al educației emoționale în România, din dorința de a evita niște generalizări, dar pot spune cu certitudine – în baza experienței mele de a lucra cu oamenii de până acum – că noile generații sunt mult mai deschise și curioase către a discuta, descoperi și înțelege emoțiile și impactul lor în toate aspectele vieții. Cred că tinerii sunt proactivi în a explora această zonă a emoțiilor, atât pentru a integra și vindeca experiențe de viață, cât și pentru a accesa cea mai bună versiune a lor.
Eu militez pentru psihoeducație emoțională în România, pentru educație psihologică în ceea ce privește fiecare domeniu de viață și am mare încredere că noi românii, vom fi din ce în ce mai curioși și deschiși la oportunitățile de accesare a unui nivel superior de educație emoțională.
Din punctul tău de vedere, care sunt problemele majore cu care se confruntă o persoană din România?
Eu consider că persoanele, din România sau din afara ei, așa cum am avut eu experiența din cabinet de până acum, se confruntă cu dificultăți generate în special de scriptul lor de viață, de adevărurile absolute pe care le-au internalizat inconștient, de anumite disfuncționalități cognitive sau definiții eronat înmagazinate, de vocea critică puternică și fără de gardian rațional care uneori ne ia prin surprindere și aliniază emoții și comportamente de invalidare sau inferioritate.
Poți menționa câteva surse pe care le poate utiliza o persoană pentru o informare corectă?
Accesul la informație este extraordinar de vast în acest moment și recomand cu drag tuturor celor interesați să afle cât mai multe, să acceseze de la serii de film (“The mind explained”, “Beginning of life” – Netflix), la cărți (“Inteligența emoțională” – Daniel Goleman, “Cum să îți reinventezi viața” – Jefrey Young, “Distruge-ți obiceiurile nocive” – Joe Dispenza, “Poate ar fi mai bine să discuți cu cineva” – Lori Gottlieb și multe, multe altele), la podcasturi (Verywell Mind, The psychology podcast, Speaking of Psychology, The school of life, Mind Architect etc), articole, workshopuri, grupuri dedicate etc.
O mare parte din adolescenți/tineri petrec foarte mult timp pe rețelele de socializare. Consideri că pot fi afectați în mod negativ de anumite repere pe care și le iau de acolo?
Discuția despre social media este una amplă și poate depăsi cu mult granițele acestui interviu. Personal, încurajez libertatea la informație și la exprimare, bazându-mă pe oportunitățile generației din care facem parte și accentul din ce în ce mai puternic pe zona de parenting și însoțire funcțională a adolescenților și a tinerilor.
Este necesar un conținut educativ în proporții mai mari pe aceste rețele de socializare?
100% un continut educativ la o scală largă în zona de media și rețele sociale ajută foarte mult – cum spuneam, potențează libertatea la informație și exprimare și încurajez orice proiect în acest sens.
Există diferențe majore între pacienții adolescenți și pacienții adulți? Dacă da, există psihologi/psihoterapeuți specializați pe grupa respectivă de vârstă?
Există diferențe majore între clienți, nu doar din perspectiva vârstei. În alegerea unui specialist, este important de validat grupurile de clienți cărora se adresează specialistul contactat, specializarea acestuia, acreditarea etc. Sunt specialiști care se adresează exclusiv adolescenților, sau adulților sau ambelor categorii în același timp pe lângă multe altele – cuplu, familie etc.
Și mai presus de zona administrativă de mai sus, cel mai important aspect este legat de relația client – terapeut, fără de care eu consider că un proces terapeutic nu poate fi funcțional. Indiferent de pregătirea specialistului, nivelul de rezonanță dintre protagoniștii procesului este necesar să fie unul armonios și puternic, construit pe încredere și integritate.
Ce sfat ai oferi cititorilor noștri în ceea ce privește igiena emoțională?
Să se mândrească cu generația din care care fac parte întrucât până acum este cea care a oferit cele mai frumoase oportunități de educație emoțională, să se lase surprinși de culorile emoțiilor și să nu le fie teamă de a le simți în toată intensitatea lor.
Dorești să mai adaugi ceva ce nu am abordat în întrebările de mai sus?
Doar un mesaj sincer și onest de mulțumire pentru șansa de a răspunde la acest interviu.
În incheiere, ne poți comunica modalitățile prin care te pot contacta cei interesați?
Sunt disponibilă la numărul de telefon 0746 829 851 și la adresa de email alexandra_elena_nastase@yahoo.ro sau accesând pagina de facebook:
www.facebook.com/alexandra.nastase.psihoterapeut
De asemenea, datele mele de acreditare se regăsesc în registrul Colegiului Psihologilor (sectiunea RUP)
Mulțumesc încă o dată pentru deschidere și disponibilitate!
Cu cel mai mare drag și sper sa aveți parte de cele mai colorate experiențe.
