Mă bucur că ai acceptat să răspunzi invitației mele. Poți să ne spui câteva cuvinte despre tine, Omul?
Înainte de toate, vreau să te felicit pentru acest proiect. Pas cu pas, vom aduce împreună mai aproape de oameni informații din sfera psihologiei, care ne pot face tuturor viața mai frumoasă.
Câteva lucruri despre mine..ce aș putea spune? Sunt o persoană care încearcă să fie cât mai aproape de cea mai bună versiune a sa. Și când nu îmi iese atât de bine, mă accept.. așa cum sunt. Aș putea spune că sunt introvertită, apreciez discuțiile cu sens, conexiunea cu cei din jur. Mă feresc de superficilitate, care este atât de prezentă în ziua de azi. Mă simt conectată cu natura, mă încarcă fiecare ieșire, fiecare apus sau răsărit. Mă bucur de lucrurile mici. De timpul petrecut cu cei dragi. Încerc să mă descopăr în întregime și să mă accept ca atare.
În ce moment al vieții ai decis să te îndrepți către psihologie și care a fost factorul determinant?
Încă din perioada liceului, când cu toții ne întrebăm încotro să mergem, eu eram destul de hotărâtă că vreau să studiez psihologia. Mă fascina ideea de a descoperi mintea umană și de a-i ajuta pe cei din jur. Apoi, din aproape în aproape, pășind tot mai mult spre esența acestui domeniu, eram tot mai fascinată. Tot mai curioasă, tot mai pasionată. Cu fiecare curs, carte citită și experiență, mi se confirma că asta este ceea ce îmi doresc. Și la fel este și acum. Cu fiecare client, cu fiecare poveste de viață împărtășită, mă simt tot mai împlinită.
Dacă ai putea să o iei de la început, ai schimba ceva în parcursul tău profesional? Dacă da, ce anume?
Probabil mi-aș contura mult mai exact parcursul. Mi-aș clarifica pașii pe care trebuie să-i urmez, din punct de vedere al birocrației. Ca în alte domenii, ne sunt puse anumite piedici aș putea spune, care dacă sunt cunoscute bine din timp, pot fi gestionate mai efecient.
Ai putea să enumeri câteva provocări cu care te-ai confruntat de-a lungul timpului?
Aici e foarte important să vedem ce anume înseamnă provocările, ce fel de conotație le dăm? Pentru mine, provocare înseamnă auto-depășire, înseamnă să reușesc să mă bucur de întreg procesul, nu doar de rezultate. Văd provocările precum urcatul pe munte. E obositor de cele mai multe ori, dar când ajungi în vârf efectul e wow! Mai mult de atât, până ajungi sus traversezi peisaje de vis, te conectezi cu tine și cu natura. Ce minunăție..Astfel că, îmbrățișez fiecare zi ca pe o nouă provocare care îmi oferă oportunitatea de a afla lucruri noi despre mine și despre lume.
Ce calități pe care le ai tu ca om crezi că au o contribuție la succesul sedințelor cu pacienții?
Curiozitatea autentică. Dorința de a descoperi. Empatia. Sensibilitatea. Capacitatea de a fi prezentă, de a-mi concentra atenția spre a înțelege omul de lângă mine și de a explora împreună cu el cele mai potrivite soluții și abordări.
Cum reusești să nu te implici emoțional și să te detașezi de situațiile cu care se confruntă pacienții?
Aici intervine munca cu propria persoană. Conștientizarea propriilor limite. Atunci când conștientizez că fac tot ceea ce ține de mine pentru a ajuta persoana cu care lucrez, pun o limită între a fi un bun profesionist și om și a lua problemele asupra mea. Văd această detașare ca pe un continuum. Caut să găsesc nivelul optim, echilibrat. Prea multă sau prea puțină detașare ar influența calitatea procesului psihoterapeutic. În plus, îmi dau voie să fiu om. Nu mă judec prea aspru dacă mă surprind afectată de povestea unui client. Simt nevoia să repet.. în această meserie e o muncă continuă cu propria persoană.
Care sunt direcțiile tale de viitor în ceea ce privește această activitate?
Cred că pe lângă clasica psihoterapie cu adulți, în viitor, mi-ar plăcea să reușesc să împărtășesc cunosțințele din domeniul psihologiei cât mai multor oameni. Lucruri simple, care ne pot schimba de multe ori viața. Am deja câteva proiecte în derulare, dar nu vreau să dau din casă, încă.
Presupunând că ne citesc și tineri care doresc să urmeze această carieră, ce sfaturi ai pentru ei?
Să exploreze și să fie deschiși. Psihologia este un domeniu atât de vast, care oferă extrem de multe oportunități. Nu înseamnă numai psihoterapie. Ci și resurse umane, psihologia sportului, a sănătății, judiciară. Să se informeze asupra procesului de formare, căci este unul destul de lung, iar apoi să ia decizia cea mai bună pentru ei.
Când ar trebui să apeleze o persoană la un psiholog sau la un psihoterapeut? Iar pentru a fi mai clar pentru toată lumea, ne poți explica care este diferența dintre un psiholog și un psihoterapeut?
O să încep prin a puncta diferența dintre psiholog și psihoterapeut. Psihologul este cel care a absolvit Facultatea de Psihologie (3 ani). Însă, doar cu diploma de licență, nu se poate profesa. Psihologul trebuie să urmeze un program masteral acreditat de Colegiul Psihologilor. Astfel, psihologul va deveni acreditat într-unul dintre domeniile acreditate.
Psihoterapeutul este un psiholog care a urmat specializarea psihoterapie. Există mai multe școli și abordări, cu programe de formare diferite. Acum să vedem ce anume face un psihoterapeut? Și aici voi vorbi din prisma psihoterapiei congnitiv-comportamentală, în care sunt formată eu. Ei bine, în cadrul psihoterapiei se realizează o evaluare inițială, pentru a vedea de unde pornim, care sunt problemele, de ce au apărut, și cum se pot rezolva. Tot acest proces se numește conceptualizare. În urma acesteia, se stabilesc obiectivele și se începe intervenția prin tehnici specifice. E important să știm că toți acești pași sunt realizați printr-un proces de cooperare între psihoterapeut și client.
Când să apelăm la ajutorul unui psihoterapeut? Răspunsul la această întrebare, cred eu, este unic pentru fiecare dintre noi. O să structurez totuși câteva situații. Atunci când simțim că ne este greu să facem față rutinei zilnice. Atunci când ne confruntăm cu depresie, anxietate, panică, și alte simptome neplăcute. Atunci când avem probleme relaționale, sau când ne suprindem angajându-ne în comportamente nesănătoase, precum adicțiile. Atunci când trecem prin situații dificile. Sau, atunci când dorim să ne cunoaștem mai bine, să evoluăm, să ne dezvoltăm. Și mai presus de orice, atunci când simțim că avem nevoie de ajutor.
Conform experienței tale, care crezi că este nivelul educației emoționale în România? Ce crezi că lipsește în acest sens?
Îmi este destul de greu să mă pronunț. Observ o tendință de creștere a interesului spre această direcție a educației emoționale, ceea ce mă bucură enorm. Nivelul de educație emoțională pare că variază în funcție de nivelul educațional general. Cu cât oamenii beneficiază de o educație mai solidă, cu atât se vor îndrepta și spre educația emoțională. Cred că lipsește în primul rând normalizarea vieții emoționale. Pentru că ne ferim de emoții, le evităm, pretindem că nu există.
Din punctul tău de vedere, care sunt problemele majore cu care se confruntă o persoană din România?
Observ multă anxietate. Sub toate formele ei, și cu variatele sale manifestări. Și cel mai rău e că mulți oameni știu și cred că așa este normal. Anxietatea s-a integrat atât de bine în viața lor, încât nu-și închipuie o altă variantă. Și depresia, bineînțeles. Aici ne lovim din nou de stigmă, care reduce șansele de vindecare. Cred că un prim pas spre diminuarea acestor probleme ar fi psihoeducația.
Poți menționa câteva surse pe care le poate utiliza o persoană pentru o informare corectă?
Cei de la Asociația Happy Minds, în cadrul căreia activez și eu, au dezvoltat câteva proiecte menite să ajute oamenii în momente de criză. Este vorba despre un helpline anti-anxietate și depresie, aceesibil tuturor. Iar de curând, există și un helpline pentru adolescenți. Pe site-urile https://deprehub.ro/ și https://adolescenti.deprehub.ro/ există numeroase materiale informative pe înțelesul tuturor, un termometru al stării de bine și detalii despre numerele de telefon.
Eu o urmăresc cu interes pe Psiholog Dr. Raluca Anton, care este prezentă atât pe Facebook, cu numeroase materiale la îndemnâna oricui, cât și pe platformele dedicate podcasturilor. Podcastul realizat de ea se numește Jocurile Minții. Tot pe această parte audio, îl urmăresc și recomand pe Paul Olteanu. Sunt fascinată de modul în care transpune informații din sfera neuroștiințelor în viața de zi cu zi, pe înțelesul tuturor. Podcastul realizat de el se numește Mind Architect.
O mare parte din adolescenți/tineri petrec foarte mult timp pe rețelele de socializare. Consideri că pot fi afectați în mod negativ de anumite repere pe care și le iau de acolo?
Cu siguranță. Rețelele de socializare ne prezintă o realitate distorsionată. Cu cât adolescenții, și nu numai, petrec mai mult timp navigând online pe aceste rețele, cu atât percepția lor despre viață, despre realitate, va fi mai distorsionată. Astfel apare discrepanța dintre viața lor (reală, cu bune și rele) și viața pe care o văd în online (care de multe ori pare mult mai interesantă, frumoasă, ușoară). Și odată cu această discrepanță apar și probleme precum anxietatea și depresia.
Este necesar un conținut educativ în proporții mai mari pe aceste rețele de socializare?
Da! Mă bucur când văd că tot mai mulți specialiști din diverse domenii împărtășesc informații valoroase în online. Cu cât acest fenomen va crește în proporții, cu atât vom fi mai câștigați. Vreau să punctez totuși ideea de specialist. Căci nu ne dorim informații false, eronate sau greșite.
Există diferențe majore între pacienții adolescenți și pacienții adulți? Dacă da, există psihologi/psihoterapeuți specializați pe grupa respectivă de vârstă?
Consider că problemele întâlnite în munca cu adolescenți și cu adulți sunt ca substrat, destul de similare. Probleme de relaționare, anxietăți, depresie. Bineînțeles că vârsta modelează felul în care se manifestă aceste probleme, dar ca esență, se aseamănă destul de mult. Munca cu adolescenții poate fi afectată de variațiile hormonale și perioada de tranziție prin care trec, dar un psihoterapeut specializat pe adulți poate lucra foarte bine și cu adolescenți.
Ce sfat ai oferi cititorilor noștri în ceea ce privește igiena emoțională?
Să accepte că igiena emoțională este ceva necesar. La fel cum avem grijă de corpul nostru, trebuie să avem grijă și de mintea noastră.
Să înceapă prin a-și monitoriza emoțiile, gândurile, comportamentele. Ce anume îi încarcă cu energie pozitivă? Ce anume le provoacă emoții negative? Care sunt lucrurile asupra cărora au control?
Să-și dea voie să aibă grijă de sănătatea lor mintală. Și să facă o prioritate din asta. Și nu în ultimul rând, să ceară ajutor specializat atunci când simt nevoia! La fel cum cerem ajutor atunci când avem gripă, sau când ne doare un picior, la fel ar tebui să cerem și atunci când sănătatea noastră mintală are nevoie.
Dorești să mai adaugi ceva ce nu am abordat în întrebările de mai sus?
Aș dori doar să-i încurajez pe cei care citesc să ceară ajutor atunci când simt. Să diminuăm împreună stigmatizarea care încă există în jurul tulburărilor mintale. Să fim bine, împreună!
În incheiere, ne poți comunica modalitățile prin care te pot contacta cei interesați?
Eu sunt activă pe contul meu de Instagram, @andreea.bene, unde încerc să ofer cât mai multe informații din sfera psihologiei. Pentru alte detalii, adresa mea de e-mail este: bene.andreeadaniela@gmail.com.
Mulțumesc încă o dată pentru deschidere și disponibilitate!
Îți mulțumesc și eu pentru această oportunitate, a fost o plăcere!
