
Mă bucur că ai acceptat să răspunzi invitației mele. Poți să ne spui câteva cuvinte despre tine, Omul?
Îți mulțumesc pentru invitație!
Salutări calde tuturor celor care citesc 🙂
Sunt Cristiana, o persoană veselă, optimistă, care vede în toți oamenii și toate situațiile ceva bun. Mă bucur de ce mă înconjoară, apreciez bucuriile simple, de zi cu zi, din viața mea, iar unde găsesc că este loc de mai bine mă implic pentru a face o mica diferență.
În ce moment al vieții ai decis să te îndrepți către psihologie și care a fost factorul determinant?
Eram în clasa a VI-a când am avut gândul: ”ce om frumos e diriginta mea, oare ce a studiat de este astfel?” Era consilierul școlar, știam că urmase cursurile facultății de psihologie, dar voiam să cunosc mai mult, să aprofundez. Acela a fost momentul în care am știut că asta voi face toată viața.
Dacă ai putea să o iei de la început, ai schimba ceva în parcursul tău profesional? Dacă da, ce anume?
Nu aș schimba ceva, sunt mândră de toți pașii pe care i-am parcurs și totul este în concordanță cu ce mi-am dorit și muncit să fie.
Ai putea să enumeri câteva provocări cu care te-ai confruntat de-a lungul timpului?
Probabil au fost la vremea respectivă provocări, acum nu le mai percep așa: plecarea de acasă pentru a studia în alt oraș, începerea serviciului în Drobeta Turnu Severin în paralel cu finalizarea programului de master în Timișoara, găsirea echilibrului între muncă, studiu, familie.
Ce calități pe care le ai tu ca om crezi că au o contribuție la succesul sedințelor cu pacienții?
Cred că firea mea veselă și optimistă ajută mult. De asemenea, am încredere în oameni, îi văd, știu că au abilitatea să facă lucruri uimitoare și cred că reușesc să le transmit asta.
Clienții, de cele mai multe ori, sunt descurajați și acesta este unul dintre motivele pentru care vin în terapie. În acele momente, să cunoști un om optimist din fire, care crede în tine, înseamnă și ajută mult.
Cum reusești să nu te implici emoțional și să te detașezi de situațiile cu care se confruntă pacienții?
Reușesc cumva de la sine să mă detașez. În timpul ședințelor și după încheierea acestora, când reiau notițele, sunt implicată complet. Când am totul gata, înțeles și pus la punct informațiile pentru următoarele întrevederi, mă detașez fără să fac ceva anume pentru asta, pur și simplu știu că este momentul să mă ocup de altceva.
Mi-am amintit acum, legat de acest subiect, când am fost voluntar la Asociația pentru Promovarea Femeii din România. Eram studentă în anul II când am început această activitate; am fost consilier prin telefon pentru femeile victime ale violenței domestice și abuzului sexual. Am auzit relatări foarte triste, femei care ajunseseră la un pas de a paraliza din cauza bătăilor. Eram cu mintea și sufletul acolo, cu ele în tot ce îmi spuneau. Când apelul se încheia, inspiram adânc și așteptam următorul apel. Cred că realizam că fiecare persoană care suna avea nevoie ca eu să fiu cu mintea limpede și înțelegeam că dacă nu mă detașez nu am cum sa fiu de folos.
Care sunt direcțiile tale de viitor în ceea ce privește această activitate?
Îmi place enorm ce fac, astfel că sunt într-un proces continuu de învățare. Momentan mă concentrez pe prezent care înseamnă postul de specialist recrutare din cadrul unei companii și ședințele de psihoterapie cu clienții. Mă văd să fac asta în continuare și mă atrage de mai bine de un an de zile lucrul ca psihoterapeut cu cei bolnavi de cancer. Probabil, la un moment dat în viitorul apropiat, mă voi pregăti pentru asta.
Presupunând că ne citesc și tineri care doresc să urmeze această carieră, ce sfaturi ai pentru ei?
Dragi tineri pasionați de psihologie, aveți încredere în voi și urmați studiile necesare pentru a profesa! Este un domeniu superb, învățăm și ne formăm toată viața.
Acum 10 ani când am pornit pe acest drum, mentalitatea era alta și nu își imaginau foarte mulți că poți trăi din practicarea meseriei de psiholog. În prezent, suntem mai conștienți de cât bine putem să ne facem dacă alegem să mergem la terapie. Tot mai mulți tineri sunt deschiși, curioși, dornici să se descopere, să învețe să trăiască armonios, cu încredere și curaj, astfel că apelează la psiholog.
Este nevoie de voi, de aceia cu vise mari de a schimba lumea. Da, facem bine, schimbăm lumea prin alegerea acestei profesii, pentru că schimbarea pe care o doresc toți pleacă de la fiecare dintre noi, de la cei care se cunosc, se acceptă și se iubesc exact cum sunt, iar psihologul este omul care ne însoțește în tot acest proces.
Când ar trebui să apeleze o persoană la un psiholog sau la un psihoterapeut? Iar pentru a fi mai clar pentru toată lumea, ne poți explica care este diferența dintre un psiholog și un psihoterapeut?
Oricând este un moment potrivit pentru a începe terapia. Sunt oameni care vin când se confruntă cu situații dificile, pe care simt că nu le mai pot gestiona singuri, și oameni care încep un proces terapeutic pentru că vor să se cunoască mai bine sau doresc să-și îmbunătățească relațiile cu cei din jur.
Diferența dintre cei doi este dată de studiile parcurse. Imediat după absolvirea Facultății de Psihologie, prin înscrierea la supervizare, dobândim statutul de psiholog.
Psihoterapeut poate fi și un absolvent de medicină, asistență socială, teologie, filosofie, care urmează un program de formare în psihoterapie.
Personal, sunt absolventă a Facultății de Psihologie, cu master în Psihologia muncii, psihologie organizațională și a transporturilor și am finalizat programul de formare în psihoterapie adleriană.
Conform experienței tale, care crezi că este nivelul educației emoționale în România? Ce crezi că lipsește în acest sens?
Consider că nu conștientizăm importanța educației, la modul general vorbind. Este un subiect amplu, iar cauzele pentru care suntem codași la acest capitol sunt multe și variate. Ne lipsesc specialiștii care să aibă credibilitate și publicul care să filtreze informația primită.
Din punctul tău de vedere, care sunt problemele majore cu care se confruntă o persoană din România?
Nu ne cunoaștem. Îmi amintesc un exercițiu din facultate: grupați doi câte doi, față în față, vreme de câteva minute ne-am întrebat ”cine ești?”. Primele răspunsuri au fost ușor de dat: ”sunt Cristiana”, ”sunt studentă”, ”sunt pasionată de…”. Apoi răspunsurile pur și simplu nu mai veneau, iar asta s-a întâmplat tuturor colegilor.
Cum să luăm decizii bune pentru noi, să avem relații bazate pe încredere, sprijin și prietenie cu cei din jur, să acționăm în toate situațiile fără a-i răni pe ceilalți când noi nu știm cine suntem?
Poți menționa câteva surse pe care le poate utiliza o persoană pentru o informare corectă?
Specialiștii în domeniul care ne interesează reprezintă sursa cea mai bună de informare. Dacă vreau să știu ceva despre sănătate, îmi întreb medicul. Când nu înțeleg o lege, ma consult cu un avocat. Dacă mi-e neclară o teorie din domeniul meu, îmi întreb profesorul. Când nu mai funcționează o priza, chem un electrician și așa mai departe.
O mare parte din adolescenți/tineri petrec foarte mult timp pe rețelele de socializare. Consideri că pot fi afectați în mod negativ de anumite repere pe care și le iau de acolo?
Ne alegem reperele, exemplele, cu care noi rezonăm. În mediul online găsim de toate pentru toți, însă alegerea e la fiecare. Eu decid să îl urmăresc pe X și nu pe Y și fac asta în concordanță cu ceea ce cunosc și simt deja. Dacă îmi plac pisicile, îi urmăresc pe cei care le apreciază. Dacă nu fac sport, sunt șanse mici să fiu abonată la paginile antrenorilor de fitness și așa mai departe.
Este necesar un conținut educativ în proporții mai mari pe aceste rețele de socializare?
Cu siguranță! Important este să oferim informații studiate și corecte, într-o formă care să atragă spre a fi citite.
Există diferențe majore între pacienții adolescenți și pacienții adulți? Dacă da, există psihologi/psihoterapeuți specializați pe grupa respectivă de vârstă?
Există diferențe între clienți, sigur, pentru că vorbim despre etape diferite de dezvoltare emoțională și cognitivă. De aici pornesc și preocupările celor două categorii, care este posibil să fie mai mult diferite decât asemănătoare.
Sigur, sunt specialiști care lucrează cu o anumită grupă mai mult decât cu alta. Găsim psihologi care lucrează doar cu cei bolnavi de cancer, de exemplu, sau doar cu copiii ori cuplurile.
Ce sfat ai oferi cititorilor noștri în ceea ce privește igiena emoțională?
Suntem un tot. Așa cum ne îngrijim de sănătatea corpului, aspectul fizic, este important să ținem cont și de sănătatea emoțională, psihică.
Sfatul este să aveți grijă de voi, să vă faceți timp pentru ce vă bucură sufletul. Mă opresc la a spune doar atât pentru că sunt de principiul că sfaturile nu prea funcționează, la modul general, deoarece suntem diferiți, iar cei mai mulți dintre noi nu știu cum să aplice acest ”să faci ceea ce îți place”.
Dorești să mai adaugi ceva ce nu am abordat în întrebările de mai sus?
Da, adaug ce am descoperit în ultimii ani la mine, dar și la cei din jur: de noi ține să ne fie bine, e vorba de perspectivă, așa cum citisem undeva: ”mă bucur că plouă pentru că și dacă nu mă bucur, tot plouă” 🙂
În incheiere, ne poți comunica modalitățile prin care te pot contacta cei interesați?
Cine dorește să înceapă alături de mine procesul psihoterapeutic, mă găsește pe pagina de facebook: Psihoterapie Cristiana Niculescu (https://www.facebook.com/Psihoterapie-Cristiana-Niculescu-103762691384969/), unde îmi puteți trimite mesaj ori mă puteți suna pe numărul de telefon: 0752695514.
Mulțumesc încă o dată pentru deschidere și disponibilitate!
Și eu îți mulțumesc pentru ocazia de a răspunde acestor întrebări și pentru că ești tu 🙂