
Mă bucur că ai acceptat să răspunzi invitației mele. Poți să ne spui câteva cuvinte despre tine, Omul?
Sunt o persoană care a înțeles, experimentând, că numai prin cunoaștere de sine, fiecare om poate ajunge la sufletul său și-și poate trasa propriul drum al vieții așa cum simte, spre a-și îmbunătăți calitatea vieții.
Sunt o ființă cu atitudine pozitivă și optimistă, care se bucură de esența vieții și care este profund recunoscătoare pentru darurile primite de la viață și mai ales pentru lecțiile vieții ce m-au ancorat în prezent.
Sunt un om care crede în oameni și în puterea acestora, ce stă ascunsă înăuntrul ființei lor, și știe că fiecare persoană are bucuria și pacea adânc înrădăcinate în sinele său și că este pe deplin capabilă să se descopere și să se recreeze pe sine.
Cred de asemenea cu tărie în ceea ce a lăsat scris C.G Jung și anume că „nu suntem ceea ce ni s-a întâmplat, suntem ceea ce alegem să devenim” și știu că fiecare poate deveni stăpânul propriei vieți.
În ce moment al vieții ai decis să te îndrepți către psihologie și care a fost factorul determinant?
De mică, am fost interesată de partea nevăzută a lumii și de aspectele rezultate din comportamentele oamenilor, având înclinații către cărți profunde care scoteau în evidență mintea și sufletul omului. Credeam că ajung să studiez filozofia, fără să știu de fapt ce conexiune fundamentală există între planul filozofic și cel psihologic. În liceul pedagogic am descoperit multe din tainele psihologiei, numai că împrejurările m-au condus inițial către alt domeniu universitar. Am conștientizat mai târziu că acesta a fost planul divinității, spre a-mi clădi o bogată experiență de viață, spre a mă descoperi și a afla cine sunt și care-mi este vocația – de a sprijini oamenii pe drumul lor către sine.
Dacă ai putea să o iei de la început, ai schimba ceva în parcursul tău profesional? Dacă da, ce anume?
O dată ce am acceptat că toate cărările vieții mele m-au condus către ceea ce sunt azi, nu aș schimba nimic. Sunt suma tuturor aspectelor din trecutul meu, aspecte care mi-au deschis calea cunoașterii, m-au dezvoltat, m-au șlefuit.
Azi mă bucur de persoana care sunt și știu că sunt pe calea mea.
Ai putea să enumeri câteva provocări cu care te-ai confruntat de-a lungul timpului?
Însuși drumul către mine însămi, către cunoașterea de sine a fost o mare provocare, a fost de fapt cea mai mare provocare a vieții mele, pentru că m-a scos din zona de confort, m-a pus în situația de a mă confrunta cu propriul meu ego și cu încărcătura minții mele inconștiente. Alegerile pe care le-am făcut de-a lungul timpului au fost totodată mari provocări care au contribuit la șlefuirea și la reinventarea mea. E nevoie de multă putere să găsești echilibru în viață și a fost nevoie să găsesc în mine însămi echilibru și sens în ceea ce privește jobul, aspirațiile mele, studiul, familia, timpul cu mine însămi.
Ce calități pe care le ai tu ca om crezi că au o contribuție la succesul sedințelor cu pacienții?
Empatia și înțelegerea, blândețea, răbdarea, spontaneitatea, ascultarea prezentă și activă. Simt că însăși prezența mea le transmite celorlalți curaj și încredere în capacitatea lor de a-și îmbunătăți calitatea vieții.
Poate și faptul că eu cred cu adevărat în puterea lor și în resursele lor interioare care, o dată scoase la suprafață, îi pot ajuta să-și gestioneze și să depășească orice situație problematică de viață, ajunge la ei în mod subtil și îi motivează.
Cum reusești să nu te implici emoțional și să te detașezi de situațiile cu care se confruntă pacienții?
Implicarea activă cu detașare afectivă face parte din calitățile psihologului, din dezvoltarea, din șlefuirea acestuia. Nu spun că e ușor să mă implic activ în relația terapeutică și să fiu complet detașată emoțional, fiind și destul de empatică, dar mă străduiesc.
Am învățat de-a lungul timpului să devin observator – mai întâi al propriei mele vieți și asta a fost o mare provocare, iar pentru că specializarea mea de suflet este mindfulness, să fiu observator prezent, activ, atent în mod concentrat la detalii verbale și nonverbale, a devenit cumva un mod natural de a fi.
Care sunt direcțiile tale de viitor în ceea ce privește această activitate?
Știu deja că ceea ce fac nu este muncă, ci este vocație, este ca o „chemare” sufletească de a sprijini cât mai multe persoane să-și dezvolte conștiința de sine, să se regăsească, să se reinventeze, să găsească în ei înșiși resursele de a ieși din dificultate sau din suferință și a-și îmbunătăți cursul vieții.
Este, de fiecare dată, o nouă și inedită experiență, care mă îmbogățește sufletește și mă dezvoltă pe zi ce trece mai mult.
Unul dintre visurile mele este să pun bazele unui centru de sănătate mintală cu finanțare externă, în cadrul căruia să poată fi ajutate cât mai multe persoane fără posibilități financiare, aflate în dificultate sau suferință psiho-emoțională.
Presupunând că ne citesc și tineri care doresc să urmeze această carieră, ce sfaturi ai pentru ei?
Le-aș spune să privească în ei înșiși, pentru a se convinge că și-au descoperit vocația și dacă simt intuitiv că aceasta este calea lor, să pășească cu încredere și mult curaj pe acest tărâm sacru și extraordinar al cunoașterii profunzimii umane.
Când ar trebui să apeleze o persoană la un psiholog sau la un psihoterapeut? Iar pentru a fi mai clar pentru toată lumea, ne poți explica care este diferența dintre un psiholog și un psihoterapeut?
Când simte să se cunoască pe sine în profunzime, să-și descopere încăperile minții, tiparele care observă că îi aduc situații repetitive în viață, emoțiile și ungherele sufletești și are nevoie de o ghidare corectă, și mai ales, când întâmpină dificultăți în relația cu sine și cu ceilalți.
Psihologul este absolvent al facultății de psihologie și deține atestat de liberă practică într-o ramură a psihologiei sau mai multe – clinică, educațională și vocațională, psihologia muncii etc. Poate de asemenea să se specializeze în direcția judiciară, resurse umane ș.a.
Psihoterapeutul poate să nu fie absolvent al facultății de psihologie, poate fi absolvent de medicină, asistență socială ș.a, dar deține formare specifică într-o anumită direcție psihoterapeutică care poate fi psihanaliză, terapie existențială, cognitiv-comportamentală, centrată pe persoană sau sistemică, psihoterapie ericksoniană și hipnoză clinică (în care eu mă formez) ș.a.
Psihologul are competențe vaste în psihodiagnostic și diverse tipuri de evaluare a stării de sănătate mintală, mai ales în cele în care deține atestare care necesită o pregătire continuă și de durată chiar și după absolvirea facultății, inclusiv prin programe masterale și supervizări, venind în sprijinul persoanelor cu diverse dificultăți de viață. Psihologul susține și învață persoana aflată în dificultate să se descopere, să-și dezvolte și să-și optimizeze conștiința de sine, să-și utilizeze resursele interioare pentru a depăși și a rezolva diverse situații, intervenind psihologic asupra unor probleme specifice, urmărind schimbări la nivel de personalitate, însă schimbările nu intervin atât de amplu ca în cadrul procesului psihoterapeutic.
Psihoterapeutul intervine în probleme variate și accentuate de afectare psiho-emoțională, prin tratamente psihologice și metode specifice, producând schimbări profunde în personalitatea și psihicul individului și bineînțeles în viața acestuia.
Îmbinarea celor două profesii mi se pare deosebit de profundă și specială, aducând clientul/pacientul în situația de a descoperi în adâncul profunzimilor lui ceea ce știe dar nu știa că știe, cum ar spune unul dintre mentorii mei dr. Milton Erickson, producând astfel procese de vindecare profunde la nivel psiho-emoțional.
Conform experienței tale, care crezi că este nivelul educației emoționale în România? Ce crezi că lipsește în acest sens?
Este nevoie de educație emoțională și psihoeducație în România. Cred că nivelul este în continuare foarte scăzut, mai ales în mediul rural.
Lipsește implicarea la nivel înalt, lipsește o recunoaștere amplă a importanței acestui aspect în toate domeniile, în special în învățământ unde se pune foarte puțin accent pe inteligența emoțională. Cred că este nevoie de campanii vaste de promovare în acest sens, de schimbare de mentalitate și de ridicare a nivelului de conștientizare la nivel național.
Din punctul tău de vedere, care sunt problemele majore cu care se confruntă o persoană din România?
Există foarte mulți oameni care nu se cunosc cu adevărat și acționează după tipare, stereotipuri preluate și învechite. Cine nu se cunoaște pe sine riscă să fie ușor de influențat și nu se poate regăsi pe de-a-ntregul în diverse situații de viață și de aici se declanșează diverse conflicte interioare.
Poți menționa câteva surse pe care le poate utiliza o persoană pentru o informare corectă?
Sursa după care eu mă ghidez este propria mea intuiție. Consider că este ghidul care nu dă erori, dacă este ascultat cu adevărat. Sunt în prezent atât de multe surse publice de informare încât nu știm care sunt cele corecte și uneori ne simțim bulversați de prea multe opinii și strategii. De aceea, intuiția, darul nostru sacru, cum îl numea Einstein, acționează ca o busolă dinspre interior către exterior, de suntem atenți la semnalul acesteia.
Sunt nenumărate cărți din sfera dezvoltării personale și a psihologiei, există psychologies.ro, monitorulpsihologiei.com, paginadepsihologie.ro, pagini FB self improvement și tot felul de alte surse pe internet cu informații valoroase.
O mare parte din adolescenți/tineri petrec foarte mult timp pe rețelele de socializare. Consideri că pot fi afectați în mod negativ de anumite repere pe care și le iau de acolo?
Absolut. Consider destul de periculoase rețelele de socializare pentru tinerii deja perturbați de schimbările ce au loc la nivel global în prezent cu școala online și restrângerea socializării reale.
Este nevoie de o bună comunicare între părinți/profesori și adolescenți/tineri pe această temă, pentru ca aceștia din urmă să conștientizeze pericolelele și să poată discerne nivelul informațional.
Este necesar un conținut educativ în proporții mai mari pe aceste rețele de socializare?
Sigur, este necesar, având în vedere că se petrece destul de mult timp pe acestea, deși este nevoie în special de o atenție și o conștientizare cât mai ridicate.
Există diferențe majore între pacienții adolescenți și pacienții adulți? Dacă da, există psihologi/psihoterapeuți specializați pe grupa respectivă de vârstă?
Fiecare grupă de vârstă are particularitățile și specificul său, astfel că metodele de evaluare și de intervenție psiho-emoțională sunt specifice.
Există specializări țintite pe lucrul cu copiii/adolescenții, dar pot fi abordate ambele grupe de vârstă de către un psiholog/psihoterapeut atestat.
Ce sfat ai oferi cititorilor noștri în ceea ce privește igiena emoțională?
Consider că așa cum ne îngrijim zilnic corpul, este necesar să ne îngrijim și de aspectele noastre psihice și emoționale care se reflectă la nivel de corp, să le observăm indiferent de ce natură sunt. Omul este un sistem bio-psiho-emoțional, toate elementele acestuia fiind interconectate.
Nu există aproape nicio afecțiune fizică în care să nu fie implicată, direct sau indirect, ca efect sau cauză, o anumită emoție sau o anumită funcție mintală, ne spunea Holland.
Dorești să mai adaugi ceva ce nu am abordat în întrebările de mai sus?
Da, un îndemn la conștientizare, la reflectare asupra gândurilor, emoțiilor, comportamentelor noastre, cu observare atentă și fără judecată, pentru că indiferent cum sunt, ne aparțin și de ele depinde modul nostru de viață.
Și să nu uităm că schimbarea începe cu noi.
În incheiere, ne poți comunica modalitățile prin care te pot contacta cei interesați?
Pot fi contactată la numărul de telefon 0790352428 (inclusiv pe whatsapp și telegram), pe pagina de FB Cabinet de psihologie PsyMindfulness, mai multe informații despre mine fiind disponibile pe site-ul meu www.psymindfulness.ro.
Mulțumesc încă o dată pentru deschidere și disponibilitate!
Și eu îți mulțumesc și te felicit pentru proiectele tale minunate.